Tanz im August: 25 de ani de istorie

De Mara Nedelcu

Ajuns la a 25-a ediție, festivalul Tanz im August a pregătit publicului de dans contemporan din Berlin un program aniversar. Bettina Mauch, directoarea artistică din acest an prezintă o colecție de reflecții asupra trecerii timpului. Urma lăsată de scurgerea vremii este înțeleasă și abordată atât de către curatoare cât si de artiștii invitați din perspective foarte diferite, oferind spectatorului o experiență incitantă si dinamică timp de două săptămâni (15 – 31 august) în compania dansului contemporan mai nou sau mai vechi.

Highlight-ul programului sunt renumiții coregrafi americani Trisha Brown si Steve Paxton, invitați cu piesele lor timpurii. Bettina Mauch face astfel o incursiune în istoria dansului și aduce în fața publicului contemporan două figuri iconice ale scenei post-moderne de dans new yorkeze. Trisha Brown prezintă opere din anii ’70, momente coregrafice în care corpul apare ca o sculptură cinetică, într-un stil minimalist specific unei epoci definite prin formalism, abstracționism și the white cube. Steve Paxton repune în scenă un solo conceput în urmă cu 30 de ani. Generația post-modernă americană se remarcă prin lupta pentru principiile de egalitate și democratie, iar Paxton declară o relație de egalitate între corpul dansatorului și toate celelalte obiecte de pe scenă.

O altă dimensiune a istoriei, cea social-politică, este abordată de coregraful congolez Faustin Linyekula în Drums and Digging. Piesa lui aduce pe scenă o călătorie în căutarea muzei creatoare în contextul regimului dictatorial din țara sa natală, între haosul și ruinele urbane din Gbadolite și satul ancestral african.

Coregraful brazilian Bruno Beltrão caută, dimpotrivă, să elibereze corpul de influențele memoriei afective și să îl aducă într-un timp absolut contemporan determinat de tehnologia informației. Materialul său coregrafic din humanity‘s repertoire of gesture nu urmărește să traseze direcții estetice sau un anumit stil, ci se lasă inspirat dintr-un reportoriu aleatoriu si întâmplător oferit de internet.

Expresie metaforică a transformărilor determinate de timp este spectacolul The Goldlandbergs al coregrafului israelian Emanuel Gat. El se concentrează asupra microcosmului familial și se folosește de materialul sonor documentar al pianistului Glenn Gloud despre viața unei familii dintr-o comunitate menonită din Canada.

Programul invită și tânăra generație de coregrafi contemporani să își exprime atitudinile asupra dimensiunilor temporale și culturale cu care se confruntă, să definească relații între tradițiile locale, istorii regionale și probleme globale. Astfel se prezintă Eisa Jocson din Filipine, Sujata Goel din India, François Chaignaud și Cecilia Bengolea din Franța / Argentina, Javiera Péon-Veiga Chile sau Jan Martens din Belgia.

Invitatul special al acestei ediții aniversare este Tino Sehgal și spectacolul sau Museum of Dance. Sehgal este cunoscut pentru expozițiile sale din muzeele Tate Modern sau Guggenheim New Nork care au fost preluate în intreaga lume, recent și la Documenta 13 sau Bienala de Arta de la Venetia. În urmă cu 13 ani, a interpretat personal pentru prima oară solo-ul untitled ca o transpunere coregrafică a lucrărilor sale expuse în muzee. Pentru Tanz im August, trei dansatori diferiți, Andrew Hardwidge, Frank Willens și Boris Charmantz, readuc la viață spectacolul din anul 2000, fiecare în altă locație.

Traducere de Cristina Niculae

Related posts

Top