Delia Andrieș (RO), Selfdystopia. 3E

instalație multimedia
(cameră GoPro, smartphone, ochelari de carton)

Pornind de la o particularitate medicală caracterizată printr-o anomalie în situarea unui organ anatomic, Selfdystopia urmărește implicarea subiecților într-o chirurgie a intimității imateriale ce are ca miză observarea și conștientizarea formelor subtile prin care stimulii externi configurează mutațiile interiorității sub raportul proceselor de stare. Eyesights, Empathizers și Exile sunt module ale acestui demers și își propun să interogheze paradigmele senzoriale ale mișcării sub structura unui performance sinestezic interactiv, cu baze tehnologice.

Selfdystopia are caracter performativ și poate fi utilizată numai în prezența artistului. Pe durata desfășurării expoziției, participarea e posibilă doar în intervalul orar 16:00-17:00.

Statement artistic:
La fel ca poezia, paradoxul sau revelația, arta comportă mecanisme de comprimare a realului, a căror operaționalizare coerentă conține potențialitatea survenirii unor experiențe complexe în singularitatea receptării. Manifestat printr-o deviere către suspendarea în sensuri mute a traiectoriei rutiniere de gândire, acest tip de impact este important în completarea „datului” instrumentar al proceselor de cunoaștere și impune oricărui practician al artei (pentru care miza expunerii vizează răspunsul privitorului) efortul însușirii competenței de a dirija premisele declanșării lui într-un subiect a cărui configurație, în ciuda simțului comun, este unică. Se ajunge, în final, la o problemă de deontologie (dacă actul creativ devine profesie odată intrat în câmpul instituțional), a cărei simplă aducere în discuție explică ce aș numi în mod radical harmatia actului artistic — un context în care raportul ontologic dintre artă și etică este devansat, de ceva vreme, de o cultură a alternativei și a diferenței, ce nu face decât să potențeze, printr-o oglindire vicioasă, condiția omului cu picioarele rupte în fața unei răscruci de indicatoare. Iată un act performativ prin care aș motiva scindarea demersului meu în dihotomii ale ezitării și afirmării, în tranziția de (de)formare a artistului-prințesă din turnul lui de Vigny într-un integrat profesionist (H. Becker) care nu-și chestionează adaptarea.

Delia Andrieș este unul din artiștii în rezidență din cadrul Platforma X, cel mai nou program internațional de rezidențe artistice pentru cercetarea și producția de proiecte interactive, new și trans-media din București.multimedia installation
(GoPro camera, smartphone, cardboard glasses, belt)

Starting from a medical particularity characterized by an abnormal organ location, Selfdystopia seeks to engage subjects in a surgery of immaterial intimacy, whose stakes are observation and awareness of subtle forms through which external stimuli configure interior mutations under state processes. Eyesights, Empathizers and Exile are modules of this approach and aim to question sensorial paradigms of movement in the structure of an interactive synaesthetic performance, with a technological base.

Due to its performative feature, Selfdystopia can be used only in the artist’s presence. During the exhibition, participation is possible only in the 16:00-17:00 time interval.

Artistic statement:
Like poetry, paradox or revelation, art involves mechanisms of compressing the real, whose coherent manipulation contains an occurrence potentiality for complex experiences in the singularity of reception. Manifested through a deflection towards the suspension in mute meanings of the habitual trajectory of thinking, this sort of impact is important in completing the instrumentary “given” of knowledge processes and requires any art practitioner (for whom the exhibit’s stake targets the beholder’s response) the effort to assimilate a competence of directing the premises of its trigger in a subject whose setup, in spite of common sense, is unique. It finally gets to a matter of ethics (if the creative act becomes profession once inside the institutional field), whose mere calling into question explains what I’d radically call harmatia of the artistic phenomenon — a context wherein the ontological relation between art and ethics is outpaced, for a while now, by a culture of alternative and difference which only potentiate, by vicious mirroring, the condition of man with broken legs before a crossroad of indicators. Here’s a performative act by which I’d motivate the split of my approach in the dichotomies of hesitation and emergence, in a (de)formation transition of the princess-artist, stuck inside de Vigny’s tower, onto an integrated professional (H. Becker) who doesn’t question his adjustment.

Delia Andrieș is one of the artists in residency at X Platform, the newest international art residency for the research and production of interactive, new and trans media projects in Bucharest.