Performance, Architecture and Landscape Symposium – Ziua 5
Performance, Architecture and Landscape Symposium se încheie miercuri, 3 iulie, cu prelegerea susținută de coregraful suedez Mårten Spångberg, în dialog cu Andreea Căpitănescu și arhitecții români Vladimir Nicula si Emil Ivănescu.
Artistul Mårten Spångberg locuiește și lucrează în Stockholm. Activitatea sa se concentrează pe coregrafie, ca o practică extinsă, lucru pe care l-a abordat prin practica experimentală într-o varietate de formate și expresii. Este activ pe scenă ca performer din 1994, iar din 1999 își creează propriile coregrafii, de la solo-uri la lucrări de mare amploare prezentate în turnee internaționale.
A colaborat cu Xavier Le Roy, Christine De Smedt/Les Ballets C. de la B., Jan Ritsema și Krõõt Juurak, printre alții. Mårten Spångberg este, alături de arhitectul Tor Lindstrand, inițiatorul Festivalului Internațional, ce propune o practică interdisciplinară care îmbină arhitectura și coregrafia / performanța. Din 1996 până în 2005, a organizat și curatoriat festivaluri internaționale și din Suedia, iar în 2006 a inițiat rețeaua de organizații INPEX.
Artistul are o experiență considerabilă în predarea teoriei și a practicii. Mårten Spångberg a coordonat programul de masterat în coregrafie al Universității de Dans din Stockholm.
▫️▪️▫️▪️▫️▪️
Vladimir Nicula este arhitect din 2002 și doctor în arhitectură din 2010. Și-a început activitatea profesională încă din anii de studenție, în proiecte diverse de arhitectură, restaurare și urbanism.
De-a lungul anilor de practică, proiectele și preocupările lui Vladimir Nicula au balansat destul de mult între investiții de proporție, cu finalitate comercială/tehnică imediată (arene și stadioane, ansambluri de locuințe, extinderi de mall-uri etc), dar și proiecte de factură artistică, de mai mici dimensiuni, care sondează aspectele emoționale ale arhitecturii (instalații, amenajări de evenimente, galerii de artă și spații dedicate acestora, concursuri utopice, experimente spațiale în peisajul urban etc.).
Vladimir Nicula predă tot din 2002, în cadrul Universității de Arhitectură din București. Cu aceasta ocazie, sustine implicarea studenților în realitatea practicii de arhitectură, prin intermediul concursurilor, al atelierelor și al voluntariatului în cadrul expozițiilor și evenimentelor artistice și arhitecturale. Acest gen de activități, pe care le încurajează și le organizează, contribuie la popularizarea unei anumite gândiri, care include arhitectura în domeniile de preocupare de zi cu zi și atrage atenția asupra importanței asumării gestului de arhitectură de către arhitecți si ne-arhitecți deopotrivă.
▫️▪️▫️▪️▫️▪️
Art Architecture Landscape – Vladimir Nicula
Arhitectura este, prin definiție, un domeniu paradoxal de activitate. Este adesea denumită „arta și știința de proiectare și ridicare a clădirilor”, care este o contradicție în sine, din moment ce arta și știința se opun fundamental. Destul de ciudat, combinarea celor două a dus la acest lucru neobișnuit și unic, unde o delimitare clară între ceea ce este artistic și ceea ce este știință sau inginerie este un efort neclar, dar provocator.
Acestea fiind spuse, există câteva caracteristici esențiale ale arhitecturii pe care trebuie să le luăm în considerare în cadrul oricărei discuții legate de subiect:
1. Valoarea sa umană profundă. Orice creație arhitecturală este legată de / redimensionată / înrădăcinată în cadrul celor mai elementari parametri de viață: de la necesitățile de zi cu zi până la cea mai înaltă aspirație a omenirii. Arhitectura se străduiește să răspundă mai multor nevoi umane de bază (protecție împotriva vremii, siguranță generală, adăpost pentru oameni, bunuri, activități etc.), dar aspiră totodată să ofere un sens profund prin gesturi (exprimă sinele, creează identitate, un sentiment de apartenență la un loc / comunitate, memorie etc.).
2. Materialitatea sa. Una dintre caracteristicile principale ale arhitecturii este că e tangibilă, materială, fizică, solidă. Este strâns legată de substanță, de materie. Scopul său principal este acela de a deveni construcție. Prin urmare, arhitectura nu poate fi abstractă, chiar și în unele dintre reprezentările sale utopice. Se naște ca o proiecție mentală, înainte de prima linie pe hârtie (Kahn), dar chiar de la început este o proiecție a unei imagini simbolizând ceva real, ceva care intenționează să ajungă la o stare substanțială. Unii spun că are temperatură, textură, suflet, atmosferă, o viață proprie (Zumthor). Aici se află probabil o potențială sursă de conflict cu arta, care are capacitatea de a fi, uneori, abstractă sau doar o manifestare emoțională a creației.
3. Temporalitatea. Arhitectura este un produs al societății, purtând semne și semnificații ale unei epoci specifice, dar rezistă, de asemenea, în timp și comunică sensul ei peste veacuri. Ea acționează ca un martor și ca un vehicul al istoriei. Este atât fenomen, cât și numen (Kant). De asemenea, arhitectura bună are propriul timp încorporat. Durată proprie de percepție, datorită unui ambient specific. Uneori este o senzație de atemporal, uneori este o accelerare a duratei. Arhitectura poate încorpora timpul ca o extensie, dar și ca intensitate / emoție (Spinoza).
Peisajul este probabil cea mai dificilă noțiune de abordat în această discuție. În mod tradițional, este legată de natură (sau de extragere a unei anumite porțiuni din natură – Assunto), dar reprezentările mai recente au adus la lumină alte tipuri de peisaj: industriale, urbane, virtuale, sociale, politice. Într-un discurs arhitectural adecvat, putem vorbi despre amenajarea peisagistică, care este o ramură specială a designului urban. Dar nu este subiectul nostru al zilei.
Aș spune că, într-un fel, toate aceste înțelegeri sunt intercalate în experiența comună a ființelor umane prezente. Și că omul contemporan se confruntă cu mai multe prezențe simultane în toate aceste tipuri de peisaj și, probabil, multe altele. Acest lucru are, desigur, un impact chiar asupra definiției sinelui, până la limita schizofreniei.
Peisajul este, de asemenea, dual. Orice tip de peisaj este atât un produs (rezultatul fenomenelor naturale, al activității umane, al artei și al arhitecturii), cât și un decor, un sprijin pentru toate acestea. Un proces continuu de recreare a lui însuși. Și arta și arhitectura schimbă în mod constant valorile peisajului și inspirația, semnele și materialele, experiențele și semnificația. Inspiră, expiră.
Photo credit: Vladimir Nicula
***
Producători Performance, Architecture and Landscape Symposium: WASP Studios și Asociația 4Culture
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Europalia Arts Festival Romania
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri: Ordinul Arhitecților din România – Filiala București, Anuala de Arhitectura, Universitatea Națională de Arte București
Parteneri media: Radio România Cultural, Modernism, Revista Arta, Zeppelin, FeederThe Performance, Architecture and Landscape Symposium will end on Wednesday, July 3, with the lecture held by the Swedish choreographer Mårten Spångberg, in dialogue with Andreea Căpitănescu and Romanian architects Vladimir Nicula and Emil Ivănescu.
Mårten Spångberg is a performance related artist living and working in Stockholm. His interests concern choreography in an expanded field, something that he has approached through experimental practices and creative process in multiplicity of formats and expressions. He has been active on stage as performer and creator since 1994, and since 1999 he has created his own choreographies from solos to larger scale works, which has toured internationally.
He has collaborated with Xavier Le Roy, Christine De Smedt/Les Ballets C. de la B., Jan Ritsema and Krõõt Juurak a.o.
Mårten Spångberg initiated with the architect Tor Lindstrand the International Festival, an interdisciplinary practice merging architecture and choreography/performance.
From 1996 – 2005 Spångberg organised and curated festivals in Sweden and internationally and initiated the network organisation INPEX in 2006. His experience in teaching both – theory and practice – is thorough. Mårten Spångberg was director of the MA programme in choreography at the University of Dance in Stockholm.
▫️▪️▫️▪️▫️▪️
Vladimir Nicula became architect in 2002 and was awarded the PhD in 2010. His professional activity started while he was still a student and was developed around various architectural, restoration and urban planning projects.
Along his years of practice, Vladimir Nicula’s preoccupations balanced a lot between important investments, with a definite commercial/technical outcome (stadiums and arenas, residential compounds, mall extensions etc.) but also art oriented projects, smaller in dimension, which explore the more emotional aspects of architecture (installations, event arrangements, art galleries and spaces dedicated to them, utopian competitions, spatial experiments in the urban landscape etc.).
Vladimir Nicula also teaches since 2002 at the Architecture and Urbanism University in Bucharest. From this role, he supports the involvement of students in the real practice of architecture, through contests, workshops and volunteering in exhibitions and art/architectural events. This kind of activities, which he promotes and organizes, help in spreading a certain line of thought, that includes architecture in the day-to-day interests and raises awareness on the importance of appropriating the architectural gesture by both architects and non-architects as well.
▫️▪️▫️▪️▫️▪️
Art Architecture Landscape – Vladimir Nicula
Architecture is, by definition, a paradoxical field of activity. It is often referred to as „the art & science of designing and raising buildings”, which is a contradiction in itself, since art & science are fundamentally opposed. Strangely enough though, the combination of the two resulted in this odd and unique thing, where a clear delineation between what is artistic and what is science/engineering is a blurry, yet challenging endeavor.
Having said that, there are some essential characteristics of architecture that we have to consider within any discussion related to the topic:
1. Its profound human value. Any architectural creation is related to /scaled by /rooted within the most elementary parameters of living: from the day-to-day necessities to the highest aspiration of mankind. Architecture strives in meeting several of the basic human needs (protection against weather, general safety, shelter for people, goods, activities etc), but also aspires to provide deep meaning through its gestures (expresses the self, creates identity, a sense of belonging to a place/community, memory etc).
2. Its materiality. One of the core features of architecture is that it is something tangible, material, physical, solid. It is strongly connected to substance, to matter. Its main purpose is to become construction. Hence, architecture cannot be abstract, even in some of its most utopian representations. It is born as a mental projection, before the first line on paper (Kahn), but even from the beginning, it is a projection of an image of something real, something intended to come to a substantial state. Some say it has temperature, texture, a soul, atmosphere, a life of its own (Zumthor). Here lies probably a potential source of conflict with art, which has the capacity to, sometimes, be abstract or merely an emotional manifestation of creation.
3. Its temporality. Architecture is a product of society, bearing signs and significance of a specific era, but also withstands time and communicates meaning over the ages. It acts as a witness and as a vehicle for history. It is both phenomenon and noumenon (Kant). Also, good architecture has its own embedded time. Its own duration of perception, because of a specific ambient. Sometimes it is a sensation of timelessness, sometimes it is an acceleration of duration. Architecture can incorporate time as an extension but also as intensity/emotion (Spinoza).
Landscape is probably the most difficult notion to grasp in this discussion. Traditionally, it is related to nature (or a cutting up of a particular piece of nature – Assunto), but more recent times brought to light other types of landscape: industrial, urban, virtual, social, political. Within a proper architectural discourse, we may also discuss about landscaping, which is a particular branch of urban design. Not our topic of the day.
I would say that somehow, all these understandings are interwoven in the common experience of present human beings. And that the contemporary person experiences several simultaneous presences in all these types of landscape and probably many more. This of course impacts the very definition of one’s self, to the limit of schizophrenia.
Landscape is also dual. Any type of landscape. It is both a product (a result of natural phenomena, human activity, art and architecture included) but also a scenery, a support for all this. A continuous process of re-creation of itself. And that art and architecture interchange constantly with the landscape values and inspiration, signs and materials, experiences and meaning. Breathe-in/Breathe-out.
Photo credit: Vladimir Nicula
***
Producers of Performance, Architecture and Landscape Symposium: WASP Studios and 4Culture Association
Cultural project co-funded by the National Cultural Fund Administration, Romanian Cultural Institute, Europalia Arts Festival Romania
The project does not necessarily represent the position of the National Cultural Fund Administration. AFCN is not responsible for the content of the project or the way the project results can be used. This is entirely the responsibility of the beneficiary of the funding.
Partners: Romanian Architects Order – Bucharest Branch, Romanian Architecture Annual, National University of Arts in Bucharest
Media partners: Radio Romania Cultural, Modernism, Arta Magazine, Zeppelin, Feeder