Tanz im August: 25 de ani de istorie
De Mara Nedelcu
Ajuns la a 25-a ediție, festivalul Tanz im August a pregătit publicului de dans contemporan din Berlin un program aniversar. Bettina Mauch, directoarea artistică din acest an prezintă o colecție de reflecții asupra trecerii timpului. Urma lăsată de scurgerea vremii este înțeleasă și abordată atât de către curatoare cât si de artiștii invitați din perspective foarte diferite, oferind spectatorului o experiență incitantă si dinamică timp de două săptămâni (15 – 31 august) în compania dansului contemporan mai nou sau mai vechi.
Highlight-ul programului sunt renumiții coregrafi americani Trisha Brown si Steve Paxton, invitați cu piesele lor timpurii. Bettina Mauch face astfel o incursiune în istoria dansului și aduce în fața publicului contemporan două figuri iconice ale scenei post-moderne de dans new yorkeze. Trisha Brown prezintă opere din anii ’70, momente coregrafice în care corpul apare ca o sculptură cinetică, într-un stil minimalist specific unei epoci definite prin formalism, abstracționism și the white cube. Steve Paxton repune în scenă un solo conceput în urmă cu 30 de ani. Generația post-modernă americană se remarcă prin lupta pentru principiile de egalitate și democratie, iar Paxton declară o relație de egalitate între corpul dansatorului și toate celelalte obiecte de pe scenă.
O altă dimensiune a istoriei, cea social-politică, este abordată de coregraful congolez Faustin Linyekula în Drums and Digging. Piesa lui aduce pe scenă o călătorie în căutarea muzei creatoare în contextul regimului dictatorial din țara sa natală, între haosul și ruinele urbane din Gbadolite și satul ancestral african.
Coregraful brazilian Bruno Beltrão caută, dimpotrivă, să elibereze corpul de influențele memoriei afective și să îl aducă într-un timp absolut contemporan determinat de tehnologia informației. Materialul său coregrafic din humanity‘s repertoire of gesture nu urmărește să traseze direcții estetice sau un anumit stil, ci se lasă inspirat dintr-un reportoriu aleatoriu si întâmplător oferit de internet.
Expresie metaforică a transformărilor determinate de timp este spectacolul The Goldlandbergs al coregrafului israelian Emanuel Gat. El se concentrează asupra microcosmului familial și se folosește de materialul sonor documentar al pianistului Glenn Gloud despre viața unei familii dintr-o comunitate menonită din Canada.
Programul invită și tânăra generație de coregrafi contemporani să își exprime atitudinile asupra dimensiunilor temporale și culturale cu care se confruntă, să definească relații între tradițiile locale, istorii regionale și probleme globale. Astfel se prezintă Eisa Jocson din Filipine, Sujata Goel din India, François Chaignaud și Cecilia Bengolea din Franța / Argentina, Javiera Péon-Veiga Chile sau Jan Martens din Belgia.
Invitatul special al acestei ediții aniversare este Tino Sehgal și spectacolul sau Museum of Dance. Sehgal este cunoscut pentru expozițiile sale din muzeele Tate Modern sau Guggenheim New Nork care au fost preluate în intreaga lume, recent și la Documenta 13 sau Bienala de Arta de la Venetia. În urmă cu 13 ani, a interpretat personal pentru prima oară solo-ul untitled ca o transpunere coregrafică a lucrărilor sale expuse în muzee. Pentru Tanz im August, trei dansatori diferiți, Andrew Hardwidge, Frank Willens și Boris Charmantz, readuc la viață spectacolul din anul 2000, fiecare în altă locație.
Traducere de Cristina Niculae
By Mara Nedelcu
At its 25th edition this year, Tanz im August prepared an anniversary program for the contemporary dance audience in Berlin. Bettina Mauch, this year’s artistic director, presents a set of reflections on the passing of time. The mark left behind by time is understood and addressed both by the curator and the invited artists from very different perspectives, offering the viewer an exciting and dynamic experience for two weeks (August 15 – 31) in the company of ‘older’ or ‘newer’ contemporary dance.
The highlight of the program are the well-known American choreographers Trisha Brown and Steve Paxton, invited to present their earlier works. Bettina Mauch dives into the history of dance and presents to the contemporary dance audience two iconic figures of the New York postmodern dance scene. Trisha Brown presents works from the ‘70s, choreographic moments in which the body is displayed as a kinetic sculpture, in the specific minimalist style of a period marked by formalism, abstractionism and the white cube. Steve Paxton reenacts a solo created 30 years before. The postmodern American generation stands out through the struggle for equality and democracy, while Paxton declares an equality between the dancer’s body and all the other objects on stage.
The social and political historical dimension is approached by the Congolese choreographer Faustin Linyekula in Drums and Digging. His work brings forth a journey in search of a creative inspiration in the context of the dictatorial regime in his native country, between the chaos and urban ruins in Gbadolite and the African ancestral village.
The Brazilian choreographer Bruno Beltrão seeks, on the contrary, to free the body from the influences of the affective memory and bring it in an absolute time of the contemporary determined by information technology. His choreographic material from humanity’s repertoire of gesture does not seek to trace aesthetic directions or a certain style, but is inspired from a random repertoire offered by the Internet.
A metaphorical expression of time-governed transformations is Israeli choreographer Emanuel Gat’s The Goldlandbergs. He focuses on the family microcosm and uses the documentary sound material of pianist Glenn Gloud on the life of a family from a Canadian Mennonite community.
The program also invites the younger contemporary choreographers generation to express their views on the temporal and cultural dimensions they are confronted with, to define relations between local traditions, regional histories and global issues. This is how Eisa Jocson fron The Phillipines, Sujata Goel from India, François Chaignaud and Cecilia Bengolea from France/Argentina, Javiera Péon-Veiga from Chile or Jan Martens from Belgium present themselves.
The special guest of this anniversary edition is Tino Sehgal and his performance Museum of Dance. Sehgal is known for his exhibitions in the Tate Modern or Guggenheim New York museums that were shown around the world, and also recently at Documenta 13 or the Venice Biennale. 13 years ago he personally interpreted for the first time the solo untitled as a choreographic transposition of his museum exhibitions. For Tanz im August, three different dancers, Andrew Hardwidge, Frank Willens and Boris Charmantz, bring to life the 2000 performance, each in a different location.
Translation by Cristina Niculae
