100ideas + Collective East (NL/RO), APEIRON

instalație participativă
(sistem de oglinzi)

„Dacă porțile percepției ar fi limpezite, totul ar părea omului așa cum este, infinit. Căci omul s-a închis, până să observe că vede totul prin crăpăturile înguste ale propriei sale peșteri.”

— William Blake, Căsătoria Raiului cu Iadul

Prezentul nu mai are limite clare, totul este definit de frontiere estompate și de spațiile cuprinse între ele. Trăim într-o lume a contrastelor, a fragmentelor, a paradoxurilor. Și se pare că le ignorăm. Așadar, cum înțelegem spațiul în zilele noastre? Care este relevanța traiului între mai multe realități? Cum schimbă tranzițiile de la o realitate la alta modul în care relaționăm cu spațiul, la ceilalți și la noi înșine? Cum putem răspunde la acest fenomen?

Intenția noastră a fost să abordăm dialectica real-virtual. Pentru noi, realitatea poate să fie definită doar ca rezultat al procesului de reflecție, de introspecție. Realitatea e percepută diferit de fiecare dintre noi și, ca atare, este expusă subiectivității. Apeiron a venit ca o consecință a abordării noastre teoretice inițiale. Apeiron (ἄπειρον), care înseamnă „infinit”, „fără” sau „sfârșit, limită, graniță”, este un termen central pentru teoria cosmologică creată de Anaximandru în secolul VI Î.Hr.. Anaximandru credea că realitatea ultimă este eternă și infinită, sau nemărginită (apeiron), nesupusă bătrâneții sau decadenței, și că produce în mod perpetuu materie nouă, din care derivă tot ceea ce percepem. De aceea, pentru noi, Apeiron devine o instanță a ceea ce este vizibil, demn de arătat; o instanță a lumii reale filtrată prin prisma propriilor noastre simțuri.

Neclaritatea și fragilitatea realității prezente, în loc să fie acceptate, sunt secerate cu ajutorul limitărilor preconcepțiilor. Ca atare, omul rămâne blocat într-un univers în care realitatea devine inerent aproximativă. Procesul percepției este mediat și validat de către creier. În consecință, percepția realității este experimentată prin simțuri. Indiferent de uneltele folosite pentru observarea/măsurarea realității, informația observată este filtrată de puncte de vedere personale; ea este distorsionată, decompusă și recompusă. Ca atare, realitatea personală (subiectivă) este fundamental diferită de realitatea absolută (obiectivă), care nici măcar nu poate fi percepută de om.

Apeiron este o instanță a unui spațiu infinit constrânsă într-un spațiu finit; este un loc dedicat intelectului, o abstractizare a unui spațiu mental care se confruntă cu limitele propriei tale percepții. Apeiron este materializat într-un spațiu izolat și bine definit, cu ajutorul unui set de oglinzi. Poziționarea acestora dă impresia unei reflexii infinite din care subiectul nu face parte. Intri într-un spațiu care se reflectă la infinit (sau până la limita propriei percepții); un spațiu în care prezența ta e neglijată până în punctul în care firul gândurilor se întâlnește cu o altă limită, într-un spațiu virtual infinit, dar care are, totuși, și o limită reală clară.

Statement artistic:
Prin propunerea noastră, încurajăm regândirea limitelor. Ne dorim să nu mai luăm de-a gata plasticitatea mediului contemporan înconjurător și să gândim mai elastic. Încurajăm forța unei lumi dematerializate, în care noțiunea aproape arhaică de limită poate fi depășită; în care permitem contrastelor să intre în conflict, în care nu ne este frică să experimentăm; unde nu ne este frică să chestionăm lumea în care trăim, sau nevoile umane care se schimbă zi de zi; în care un gest mic poate fi suficient de mare. Vrem să atacăm faptul că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi — ele ar putea fi mult mai mult de-atât.

100ideas + Collective East (NL/RO) sunt o parte din artiștii în rezidență din cadrul Platforma X, cel mai nou program internațional de rezidențe artistice pentru cercetarea și producția de proiecte interactive, new și trans-media din București.participative installation
(system of mirrors)

“If the doors of perception were cleansed everything would appear to man as it is, infinite. For man has closed himself up, till he sees all things thro’ narrow chinks of his cavern.”

— William Blake, The Marriage of Heaven and Hell

The present day is not about one clear border anymore, it is about fuzzy borders and the spaces left in between. We live in a world of contrasts, of fragments, of paradoxes. And it seems that we ignore them. So, how do we understand the space nowadays? What is the relevance of living in-between different realities? How do the transitions from one reality to the other change the way we relate to space, to each other and to ourselves? How can we respond to this phenomenon?

Our intention was to tackle the real-virtual dialectics. For us, reality can only be defined as a result of the process of reflection, of introspection. Reality is perceived differently by each and every one of us, and therefore, reality is exposed to subjectivity. Apeiron came as a consequence of our initial theoretical set-up. Apeiron (ἄπειρον) which means “infinite”, “without” or “end, limit, boundary” is central to the cosmological theory created by Anaximander in the 6th century BC. Anaximander believed that the ultimate reality is eternal and infinite, or boundless (apeiron), subject to neither old age nor decay, which perpetually yields fresh materials from which everything we can perceive is derived. Thus, for us, Apeiron becomes an instance of what is visible, showable; an instance of the real world filtered by our sensory input.

The vagueness and fragility of today’s reality, instead of being embraced, is cut down with the help of our preconceived limitations. Thus, the man remains trapped in a universe where the reality becomes inherently approximate. The process of perception is mediated and validated by the brain. Consequently, the perception of reality is experimented through the means of our senses. Regardless of the tools used for observing/measuring the reality, the observed information is filtered from a personal vantage point; it is distorted, decomposed and recomposed. Thus, the personal reality (subjective) is fundamentally different from the absolute reality (objective), which cannot even be perceived by the individual.

Apeiron is an instance of an infinite space confined in a finite space; it is a place for and/or of your mind, an abstraction of a mental space that confronts the limits of your own perception. Apeiron is materialized in a contained and well defined space by using a set of mirrors. The mirror set-up gives the impression of an infinite reflection in which the subject is not part of. You enter a space that reflects itself to infinity (or to the limit of your own perception); a space where your presence is neglected to the extent where your thread of thoughts meets another limit within a virtually infinite space with a very clear real limit.

Artistic statement:
Through our proposal, we stand for rethinking the limit. We want us to stop taking for granted the plasticity of today’s environment, and think more elastically. We stand for the power of a dematerialized world, where the almost archaic notion of the limit can be surpassed; where we allow for contrasts to clash, where we are not afraid of experimenting; where we are not afraid of questioning the world we live in, nor the human needs that change every day; where a small gesture can be big enough. We want us to engage in the fact that things are not what they seem to be and that they could be much more.

100ideas + Collective East (NL/RO) are some of the artists  in residency at X Platform, the newest international art residency for the research and production of interactive, new and trans media projects in Bucharest.