Audiție MIGRATORY

9 noiembrie, ora 11:00, la sediul WASP

În urma audiției un număr de dansatori vor fi invitați să participe în perioada 9-13 noiembrie, în intervalul 10:00-18:00 la un workshop condus de catre Francesco Scacetta, la WASP. În urma workshop-ului va fi realizată echipa artistică a producției „Migratory”.

Perioadele următoare de lucru în cadrul producției vor fi:
7-19 martie 2016: Vitlycke-Centre for Performing Arts (Suedia)
28 martie – 14 aprilie 2016: WASP
15 & 16 martie 2016 Premiera WASP

Asociatia 4Culture și WEE/Francesco Scavetta vor co-produce în cadrul proiectului „Foreign bodies” un spectacol de dans contemporan ce va include artiști din România și Norvegia, coregrafia find realizată de către Francesco Scavetta.
Intitulat „Migratory”, spectacolul este inspirat de cartea „Orașe invizibile” a lui Italo Calvino, având ca tema fundamentală periferia, ca metaforă de „a fi pe muchia lucrurilor”.
Termenul periferie provine din punct de vedere etimologic din cuvântul peripheria, din limba greacă: peri „în jur” și phereia „a purta”, în mod literal având sensul de „a purta în jur”.
Periferiile („rotunde, mișcare rotunda, mișcare in cerc”) au ajuns sa definească o linie care, întorcându-se către sine, închide un spațiu: o circumferință. Linia definește spațiul intern, dar este situată la marginea sa. Trebuie să identificăm spațiul pe care îl înconjoară, în timp ce îl conține, devenind distanța, fiind în afară. Înțelesul dezvoltat de ceea ce definim in mod normal extremitatea unei zone sau extremitatea unui corp, limita externă a oricărei suprafețe, marginea sau muchia, pentru un oraș sau o zona urbană.
Înțelesul predominant este legat de spațiu, dar nu din perspectiva geometrică. Nu este ca și cum am spune „un triunghi”, ci este mai degrabă o identificare a relației care trebuie sa fie conectată ideii antagoniste de „centru”, fără a fi independentă de acesta.
Dar cum poate traiul într-o societate digitală să afecteze definiția „periferiei”?

Francesco Scavetta s-a născut la Salerno și a studiat la Academia Națională de Dans din Roma, absolvind secția de Teatru și Arte performative și este masterand în Științele Comunicării. În cariera sa artistică, consideră relevante întâlnirile cu coregrafi, profesori și regizori precum Anne Theresa De Keersmaeker/Rosas, Giorgio Rossi/Sosta Palmizi, Dominique Dupuy, Adriana Borriello, Lans Gries/Trisha Brown și Bernardo Bertolucci.
Stilul său dramaturgic a fost adesea asociat cu atmosfera unui vis ciudat sau cu viața unui copil: ciudată, amuzantă, poetică și în același timp, surprinzătoare. Performance-ul creat se schimbă din punct de vedere al formatului și esteticii.Asociatia 4Culture and WEE/Francesco Scavetta will co-produce in the frame of „Foreign bodies” project a contemporary dance performance including artists from Romania and Norway, lead by the choreographer Francesco Scavetta.
Titled „Migratory”, the production will be inspired by the book „Invisible cities” of Italo Calvino, with ground theme of the periphery as a metaphor of „being on the edge of things”.
Periphery comes etymologically from the Greek word peripheria: Peri “around” and Phereia “to carry”, meaning literally „carrying around”.
Peripheries („rounded, moving round, revolving”) ended up referred to a curvy line that, coming back over itself, enclose a space: a circumference. The line, defines the internal space, but it’s situated to the edge of it. We need it to identify the space that surrounds, but while containing it, it become remote to it, being outside. The meaning developed into what we usually define as the outermost boundary of an area or outermost part of the body, the external boundary of any surface, the edge or outskirts, as of a city or urban area.
The predominant meanings are related to space, but not of a geometrical type. It’s not like saying “a triangle”, but more identifying a relation that needs to be connected to the antagonist idea of a “centre”, and not independent from it.
But how the fact of living in a digital society affects the definition of “peripheral”?
Francesco Scavetta studied at National Academy of Dance of Rome, graduated in Theatre and Performing Arts and Post-graduated in Sciences of Communication. Along his artistical path, he regards as a particularly valuable his meetings with such choreographers, teachers and director as Anne Theresa De Keersmaeker/Rosas, Giorgio Rossi/Sosta Palmizi, Dominique Dupuy, Adriana Borriello, Lans Gries/Trisha Brown and Bernardo Bertolucci.
Scavetta’s theatricality have often been associated with the atmosphere of a weird dream or to a playful world of a child: strange, funny, poetic and, at the same time, surprising. The created performances change in format and aesthetics.