9 noiembrie, ora 11:00, la sediul WASP
În urma audiției un număr de dansatori vor fi invitați să participe în perioada 9-13 noiembrie, în intervalul 10:00-18:00 la un workshop condus de catre Francesco Scacetta, la WASP. În urma workshop-ului va fi realizată echipa artistică a producției “Migratory”.
Perioadele următoare de lucru în cadrul producției vor fi:
7-19 martie 2016: Vitlycke-Centre for Performing Arts (Suedia)
28 martie – 14 aprilie 2016: WASP
15 & 16 martie 2016 Premiera WASP
Asociatia 4Culture și WEE/Francesco Scavetta vor co-produce în cadrul proiectului „Foreign bodies” un spectacol de dans contemporan ce va include artiști din România și Norvegia, coregrafia find realizată de către Francesco Scavetta.
Intitulat „Migratory”, spectacolul este inspirat de cartea „Orașe invizibile” a lui Italo Calvino, având ca tema fundamentală periferia, ca metaforă de „a fi pe muchia lucrurilor”.
Termenul periferie provine din punct de vedere etimologic din cuvântul peripheria, din limba greacă: peri „în jur” și phereia „a purta”, în mod literal având sensul de „a purta în jur”.
Periferiile („rotunde, mișcare rotunda, mișcare in cerc”) au ajuns sa definească o linie care, întorcându-se către sine, închide un spațiu: o circumferință. Linia definește spațiul intern, dar este situată la marginea sa. Trebuie să identificăm spațiul pe care îl înconjoară, în timp ce îl conține, devenind distanța, fiind în afară. Înțelesul dezvoltat de ceea ce definim in mod normal extremitatea unei zone sau extremitatea unui corp, limita externă a oricărei suprafețe, marginea sau muchia, pentru un oraș sau o zona urbană.
Înțelesul predominant este legat de spațiu, dar nu din perspectiva geometrică. Nu este ca și cum am spune „un triunghi”, ci este mai degrabă o identificare a relației care trebuie sa fie conectată ideii antagoniste de „centru”, fără a fi independentă de acesta.
Dar cum poate traiul într-o societate digitală să afecteze definiția „periferiei”?
Francesco Scavetta s-a născut la Salerno și a studiat la Academia Națională de Dans din Roma, absolvind secția de Teatru și Arte performative și este masterand în Științele Comunicării. În cariera sa artistică, consideră relevante întâlnirile cu coregrafi, profesori și regizori precum Anne Theresa De Keersmaeker/Rosas, Giorgio Rossi/Sosta Palmizi, Dominique Dupuy, Adriana Borriello, Lans Gries/Trisha Brown și Bernardo Bertolucci.
Stilul său dramaturgic a fost adesea asociat cu atmosfera unui vis ciudat sau cu viața unui copil: ciudată, amuzantă, poetică și în același timp, surprinzătoare. Performance-ul creat se schimbă din punct de vedere al formatului și esteticii.
