Conferința internațională Ergonomica “Dans și arhitectură în spațiul urban”

Ergonomica (1)

Conferința internațională Ergonomica “Dans și arhitectură în spațiul urban”

Duminică, 5 noiembrie, la WASP Working Art Space and Produciton a avut loc Conferința internațională “Dans si Arhitectura in spatiul urban”. Ergonomica este un proiect nou, de conștientizare a spațiului comun, prin corp și memorie. Acesta urmărește conștientizarea faptului că dinamica sociala în creștere, respectiv mobilitatea persoanelor și  a  noilor comunități urbane aduce cu ea o lipsă de cunoaștere a ceea ce orașele noastre trebuie să ofere, istoria acestora și potențialul lor pentru fiecare cetățean.

În cadrul conferintei au fost prezentate o parte din rezultatele cercetării realizate de echipa de proiect, urmate de discuții cu invitații prezenți.

Conferința s-a bucurat de prezenta conf. univ. dr. Nicolae Mandea, rector UNATC, precum și de o participare internațională prin coregrafii Michael Maurissens și Douglas Bateman, MIchaelDouglas Kollectiv, Danna Caspersen, reputat specialist în conflicte, performer și autor al volumului Changing the Conversation: The 17 Principles of Conflict Resolution, Anne Bautz si Anne Kerzerho de la Institutul Coregrafic International ICI – CCN Montpellier  din Franta.

În prezentarea proiectului au intervenit ca speakeri o parte din membrii proiectului: Emil Ivanescu – dr. arhitect la Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” din Bucuresti si director al Anualei de Arhitectura, Andreea Căpitănescu – coregraf, curator și manager cultural, Maria-Elisabeta Trefas, Vlad Benescu si Elena Copuzeanu – performeri, Maria Balabas – jurnalist și artist media si Claudiu Cobilanschi – artist vizual.

Maria Balabas, jurnalist si artist media

„ Mi se întâmplă deseori să uit că trăiesc în București. Orașul devine cu totul lipsit de importanță în activitatea de zi cu zi. Te absorb gândurile, ideile, oamenii cu care te întâlnești, iar orașul devine invizibil; o prezență, da, dar aproape lipsită de materialitate. Când m-am urcat pe terasa blocului, m-am trezit din starea de hipnoză auto-indusă. Acesta e Bucureștiul, amalgamul ăsta de case, unghiuri, epoci, vieți; niciodată nu știi cine ar putea trăi în apartamentul pe care-l bănuiești în spatele perdelelor dărăpănate, dar foarte probabil e să nu fie același om care se trezește dimineața să meargă la corporația construită ieri lângă blocul lui. Corpurile de lângă mine deveneau parte din peisajul fragmentat, din istoria descompusă care se derula în fața ochilor mei. Nemișcarea lor lăsa orașul să se desfășoare. Era liniște pe terasa blocului, iar liniștea aceasta absorbea la sine și viața orașului și viețile noastre trăite înăuntul său. Cred că, de fapt, uităm unul de altul, orașul și cu mine.”

Elena Copuzeanu, performer

„Participarea la acest proiect a fost foarte importanta pentru mine, deoarece am (re)descoperit prin aceasta legatura

*Posibilitatea dezvoltarii unei practici fizice a teoriilor specifice care tin de arhitectura

*Intelegerea modului in care fiintele umane sunt legate intre ele si a diferentelor in modul cum interactioneaza intre ele in anumite spatii fizice si contexte culturale.

*Modul in care percepem structura spatiului construit  in raport cu experienta intruchipata

*Sensibilizarea celorlalti asupra unui spatiu in continua transformare ( istoricul si memoria unui spatiu )

*In plus,  cooperarea cu arhitecti pentru redefinirea unor spatii, adica chiar de pus asta in practica, posibilitatea viitoare de a modifica si regandi spatii, si chiar de a construi spatii plecand de la cooperarea si de la schimbul  de idei si practici, posibil dintre dans/miscare si arhitectura.”

 Emil Ivanescu, dr. arhitect la Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” din Bucuresti si director al Anualei de Arhitectura

 „Experienta aceasta a corpului  in spatiul urban/public imi aduce aminte de o istorie relativ hazlie. Acum ceva ani organizam o expozitie outdoor de proiecte de arhitctura in Centrul Vechi: in jur de 40 de panouri inalte de 200cm x 70cm segmentau spatiul din fata Bancii Nationale, in alveole dispuse alternativ pe un ax invizibil generat de forma zonei deja existente.Dupa circa trei ore de la montajul panourilor, au aparut fotografii de nunti alaturi de cupluri tinere, imbracate elegant, fotografiindu-le din mai multe unghiuri. Cadrele/settingul acestor fotografii erau chiar alveolele realizate de panouri din care fotografii desprindeau,ca imagine, si contextul vechi al cladilor. O navala de dantele si rochii de mirese au invadat zona Lipscanilor, in fata Bancii Nationale si a panourilor cu proiecte de arhitectura. Aparute ca din neant, miresele descriau tot felul de miscari semi-languroase in fata camerelor de fotografiat, avand ca “background” panourile de arhitectura. Zambind, mi-am zis: ciudat mod de a comunica arhitectura, un adevarat “performance”.

Anul urmator, am refacut expozitia in aceeasi zona. Dupa cateva ore, ca din senin, acelasi fenomen: fotografi, tineri in sacouri cambrate si mirese semi-languroase. Se pare ca expozitia chiar era asteptata si urmarita.

Si acum ma intreb, daca nu cumva miresele si fotografii de nunti sunt adevarata masura a succesului unei expozitii in spatiul public.”

Ergonomica – dans si arhitectura în spațiul urban este un proiect cultural organizat de Asociatia 4Culture, în co-producție cu WASP Studios.

Acest proiect cultural este finanțat în cadrul Programului cultural București Oraș participativ de catre Primaria Municipiului Bucuresti prin Centrul Cultural al Municipiului București ARCUB.

Proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

*

*

Top