16.11.2014 / 19:00 / WASP
Intrarea este gratuită.
WASP — Working Art Space and Production sprijină tinerii creatori, studenți și absolvenți ai UNATC, prin implicarea acestora în diferite programe și proiecte, precum și prin oferirea gratuită a spațiului necesar pentru creație și prezentare.
Astfel, vă invităm să descoperiți cei mai tineri absolvenți ai secției de coregrafie a UNATC, motivați și dornici să performeze în spațiul cultural românesc. Cele trei spectacole sunt producții UNATC, dezvoltate sub coordonarea prof. univ. dr. Raluca Ianegic și prof. dr. Valentina de Piante Niculae.
Natura umană (20’)
Coregrafia: Georgeta Corca
Distribuție: Georgeta Corca, Denis Bolborea, Simona Dabija, Andrei Iancu
Sound Design: Denis Boborea
Scenografie: Cristian Stănoiu
Natura umană este un spectacol care pune față în față natura socială a omului cu cea metafizică pe de o parte, și cea animală pe de altă parte, totul în încercarea de a scoate la iveală caracteristicile fundamentale ale omului de pretutindeni. Care sunt modurile de gândire, simțire și modalitățile de acționare pe care oamenii au tendința de a le avea în mod natural, independent de influența culturii? Poate că ceea ce ne deosebește cel mai mult față de alte specii este instincul de transcendere. Visul, arta, magia, dansul, dragostea, mistica — toate mărturisesc acest instinct fundamental al firii omenești.
Performerii par a fi controlați din exterior cu ajutorul unei telecomenzi sau, din contră, manevrați de forțe organice plecate din interior. În căutarea propriei naturi, ei se teleportează brusc de la un moment la altul, dintr-un spațiu în altul, dintr-un personaj în altul.
Spectacolul a obținut premiul pentru cea mai bună coregrafie în cadrul ALT – Concurs Național de Coregrafie 2014 și la Gala Absolvenților UNATC 2014.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Acum (20’)
De: Alexandra Bălășoiu
Un spectacol cu: Georgeta Corca, Alexandra Bălășoiu, Silviu Mititelu, Denis Bolborea/Vlad Pavel
Acum este un spectacol care vorbește despre percepție și despre crearea lumii în fiecare în mod unic, despre lumea văzută și interpretată ca succesiune de jocuri, dar care nu scapă nici el la rândul lui regulilor percepției. Acum se creează dintr-un „dans al simțurilor și al minții spectatorului” și vorbește despre o lume trăită în același mod.
Spectacolul s-a născut din nevoia de a aduce invizibilul pe scena și s-a construit prin procesele de căutare și negare desfășurate în paralel. El pune o serie de întrebări fundamentale despre existența umană și este departe de a avea pretenția unui răspuns.
Spectacolul vorbește:
• Despre adevarul care stă în sinceritatea energiei investite;
• Despre faptul că unele lucruri nu pot fi înțelese sau explicate;
• Despre naivitatea care ne îmbogățește și la care nu vrem să renunțăm;
• Despre faptul că suntem capabili de orice;
• Despre frumusețea care stă în ochii celui care privește și puterea lui de a transforma realitatea;
• Despre faptul că nu suntem o formă fixă și nu putem fi cuprinși în definiții;
• Despre ascultarea propriei intuiții, a corpului și a mesajor primite de la el aici și acum, ca ancoră și modalitate de orientare în confuzia gândurilor.
Spectacolul a obținut premiul pentru cea mai bună coregrafie la Gala Absolvenților UNATC 2014.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Birthday Suit (20’)
Regia și coregrafia: Anita Polici
Distribuția: Andreea Anghel, Alexandra Bălășoiu, Georgeta Corca, Anita Polici
Sound Design: Vlad Radu
Scenografie: Alexandru Nimurad
Am facut un pact, ne-am luat ghiozdanul în spate și am plecat în goană după identități. Am probat multe, umblam din magazin în magazin și din stradă în stradă; totul era idilic, ea era lângă mine în toate acele momente, fie că erau de singurătate, extaz, confuzie sau rușine. Când era supărată pe mine mă strângea și știam că are dreptate… câteodată o disprețuiam, dar voiam să o accept cu fiecare cicatrice…
Noi, oamenii, în majoritate, ne identificăm cu propria reflexie din oglindă, cu corpul fizic învelit în pielea sa, pe care, cu fiecare zi ce trece, se imprimă o pagină dintr-o poveste. Astfel, ne putem privi corpurile citind poveștile pe care acestea le evocă! Dar cum rămâne cu sentimentul de înstrăinare, când nu te regăsești pe tine însuți și simți că participi la un maraton, uneori sprint, care nu are linie de sosire? În această fugă continuă, în acest joc social, te trezești de fiecare dată într-un alt „înveliș”, făcând parte dintr-un alt tablou, însoțit de alte personaje, fiecare „dansându-te” prin toate stările, oferindu-ți noi și noi identități. Fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să audă, să gândească sau să verbalizeze sintagma „pune-te în pielea mea!”. Dorința încrâncenată de a ne regăsi propria identitate, unicitatea, ne face să experimentăm aceste „învelișuri”, în speranța că vom atinge forma/modelul/matrița arhietipală a creației.
