Hematopoesis, Mădălina Dan

MĂDĂLINA DAN (RO)
13.10.2013 / 12:00 – 20:00 / WASP

Foto: Mihai Bodea, Mary Wycherley, Alessio Cavallucci

Cadru

Propun un maraton de mișcare, un tur de anduranță, un cadru în care voi încerca să fiu în mișcare timp de 8 ore. Totul într-un format de instalație performativă, în care spectatorii vor putea fi din când în când interactivi.  La anumite ore voi deschide cadrul pentru sharing, adică, cei care se simt kinestezici pot participa, se pot adăuga instalației.  Mă interesează ce se acumulează din fizicalitate și din epuizarea fizică, din explorarea și conștientizarea anatomică a corpului și-a mecanismelor acestuia.  Trecerea prin mai multe registre și calități de mișcare, de motoare de căutare și stimuli diferiți, fizici și psihici, într-o estetică sau în afara ei, în tot bagajul meu de mișcare preexistent dar și în lucru cu un corp nespectaculos care e surprins în căutare, în confuzie și în schimbare, sinceritatea momentului, plăcerea în mișcare, împărtășirea și empatia kinestezică, și nu în ultimul rând în celebrarea vieții prin corp și vitalitate sunt câteva dintre direcțiile de explorare în această instalație.

Experiența bolii cu care m-am confruntat în ultima perioadă (limfom Hodgkin) mi-a deschis noi și revigorante perspective asupra relevanței dansului în propria existență și m-a făcut să reevaluez niște principii de funcționare.  Cu patetismul de rigoare, pe care-l conștientizez amuzată, pentru că nu de mult mă aflam de cealaltă parte a baricadei, privind cu scepticism nu neapărat dansul, ci mai degrabă un sistem, am conștientizat cât de norocoasă sunt că dansez, și că mă pot însănatoși, psihic și fizic, chiar la locul de muncă, cum s-ar spune.  În timpul tratamentului cu citostatice am trăit pe propria piele efectele benefice ale mișcării, cu toate că medicii alopați îmi interziceau să fac efort. Termenul efort indică destul de clar carențele educației corporale din sistemul medical. E atât de frustrant să descopăr aceste limite și că nu se dă nici o importanță acestui mod de vindecare cât se poate de natural și terapeutic, dar asta e altă discuție. Printre toate metodele tradiționale și alternative de tratament pe care le-am încercat, de la chimioterapie până la leacuri ayurvedice, am simțit că mă fac bine mișcându-mă și păstrand un dialog intim cu corpul meu.  Uneori uităm cât de important e sa ne funcționeze corpurile, pentru că, nu-i așa, funcționează de la sine. Avem aceste mecanisme care sunt pe cât de simple, în sensul de organic și interdependent,  pe atât de complexe.  Am fost de partea cealaltă, m-am confruntat cu boala și durerea fizică. Când agonizam, mi-am promis să nu uit să prețuiesc sănătatea, să nu iau lucrurile de-a gata, să încerc să prelungesc cât pot starea asta de sărbătoare în corp și pe cât posibil să fac acest lucru posibil și pentru cei din jurul meu. Tot atunci am simțit un fel de urgență a lucurilor pe care trebuie să le fac în viață.  În felul acesta mișcarea și lucrul cu corpul au devenit prioritare. Am hotărât să pun corpul în mișcare, să-mi extrag experiențele din fizicalitate. Am un corp pe care vreau să-l folosesc în deplinătatea resurselor sale, din punct de vedere fizic, psihic și energetic, anatomic, senzorial și emoțional, al memoriei stocate și-al potențialului experențial pe care-l deține, cât încă se mai poate.

MĂDĂLINA DAN (RO)
13.10.2013 / 12:00 – 20:00 / WASP

Foto: Mihai Bodea, Mary Wycherley, Alessio Cavallucci

Framework
I propose a movement marathon, an endurance tour, a frame in which I will try to move for 8 hours. All in a performative installation format, in which the audience can be interactive from time to time. Ar certain hours I will open the frame for sharing, meaning that those who feel kinesthetic can participate and add themselves to the installation. I am interested in what accumulates from the physicality and physical exhaustion, from the exploration and anatomical awareness of the body and their mechanisms. Passing through many registers and qualities of movement, of search engines and different stimuli, physical and psychic, within an aesthetics or outside it, in all of my pre-existent movement  baggage, but also in working with an unspectacular body that is taken aback in search, in confusion and in change, the sincerity of the moment, the pleasure in movement, sharing and kinesthetic empathy and, last but not least, in the celebration of life through body and vitality are some of the ways to explore this installation.

Argument
The experience of the illness I was confronted to lately (Hodgkin lymphoma) has open new and reinvigorating perspectives on the relevance of dance in one’s existence and made me reevaluate some functioning principles. With outmost pathos, of which I am funnily conscious, because just recently I was on the other side of the line, skeptically regarding not only dance, but rather a system, I have become conscious about how lucky I am that I am dancing and that I can get better physically and psychically right at my work place, as one would say. During my treatment with cytostatics I have personally and directly experienced the beneficial effects of movement, although allopathic doctors forbid any physical effort. The term ‘physical effort’ clearly indicates the voids of body education in the medical system. It is so frustrating to discover these limits and that no importance is given to this way of healing that is as natural and therapeutic as possible, but this is another point of discussion. Among all traditional and alternative methods I have tried, from chemotherapy to ayurvedic cures, I have found that I feel better when moving and entertaining an intimate dialogue with my body. Sometimes I forgot how important it is for our bodies to function, because, right, they function for themselves. We have these mechanisms that are so simple, in an organic and interdependent way, yet so complex. I was on the other side, I have confronted my illness and physical pain. When I used to agonize, I promised myself not to forget to cherish my health, not to take things for granted, to try to prolong as much as I can this state of celebration in my body and to make this thing as much as possible for others around me. It was then that I felt a kind of urgency about the things I have to do in life. This way, movement and working with the body have become top priorities. I decided to put the body in motion, to extract my experiences from physicality. I have a body which I want to use in the fullness of its resources, from a physical, psychical, energetic, anatomical, sensorial and emotional point of view, of the stored memory and the experiential potential that it holds, as long as it can be possible.