Performance, Architecture and Landscape Symposium – Ziua 5

VNicula-mai2010-nikonFE - Copy

Performance, Architecture and Landscape Symposium se încheie miercuri, 3 iulie, cu prelegerea susținută de coregraful suedez Mårten Spångberg, în dialog cu Andreea Căpitănescu și arhitecții români Vladimir Nicula si Emil Ivănescu.

Artistul Mårten Spångberg locuiește și lucrează în Stockholm. Activitatea sa se concentrează pe coregrafie, ca o practică extinsă, lucru pe care l-a abordat prin practica experimentală într-o varietate de formate și expresii. Este activ pe scenă ca performer din 1994, iar din 1999 își creează propriile coregrafii, de la solo-uri la lucrări de mare amploare prezentate în turnee internaționale.

A colaborat cu Xavier Le Roy, Christine De Smedt/Les Ballets C. de la B., Jan Ritsema și Krõõt Juurak, printre alții. Mårten Spångberg este, alături de arhitectul Tor Lindstrand, inițiatorul Festivalului Internațional, ce propune o practică interdisciplinară care îmbină arhitectura și coregrafia / performanța. Din 1996 până în 2005, a organizat și curatoriat festivaluri internaționale și din Suedia, iar în 2006 a inițiat rețeaua de organizații INPEX.

Artistul are o experiență considerabilă în predarea teoriei și a practicii. Mårten Spångberg a coordonat programul de masterat în coregrafie al Universității de Dans din Stockholm.

▫️▪️▫️▪️▫️▪️
Vladimir Nicula este arhitect din 2002 și doctor în arhitectură din 2010. Și-a început activitatea profesională încă din anii de studenție, în proiecte diverse de arhitectură, restaurare și urbanism.

De-a lungul anilor de practică, proiectele și preocupările lui Vladimir Nicula au balansat destul de mult între investiții de proporție, cu finalitate comercială/tehnică imediată (arene și stadioane, ansambluri de locuințe, extinderi de mall-uri etc), dar și proiecte de factură artistică, de mai mici dimensiuni, care sondează aspectele emoționale ale arhitecturii (instalații, amenajări de evenimente, galerii de artă și spații dedicate acestora, concursuri utopice, experimente spațiale în peisajul urban etc.).

Vladimir Nicula predă tot din 2002, în cadrul Universității de Arhitectură din București. Cu aceasta ocazie, sustine implicarea studenților în realitatea practicii de arhitectură, prin intermediul concursurilor, al atelierelor și al voluntariatului în cadrul expozițiilor și evenimentelor artistice și arhitecturale. Acest gen de activități, pe care le încurajează și le organizează, contribuie la popularizarea unei anumite gândiri, care include arhitectura în domeniile de preocupare de zi cu zi și atrage atenția asupra importanței asumării gestului de arhitectură de către arhitecți si ne-arhitecți deopotrivă.

▫️▪️▫️▪️▫️▪️
Art Architecture Landscape – Vladimir Nicula

Arhitectura este, prin definiție, un domeniu paradoxal de activitate. Este adesea denumită “arta și știința de proiectare și ridicare a clădirilor”, care este o contradicție în sine, din moment ce arta și știința se opun fundamental. Destul de ciudat, combinarea celor două a dus la acest lucru neobișnuit și unic, unde o delimitare clară între ceea ce este artistic și ceea ce este știință sau inginerie este un efort neclar, dar provocator.

Acestea fiind spuse, există câteva caracteristici esențiale ale arhitecturii pe care trebuie să le luăm în considerare în cadrul oricărei discuții legate de subiect:

1. Valoarea sa umană profundă. Orice creație arhitecturală este legată de / redimensionată / înrădăcinată în cadrul celor mai elementari parametri de viață: de la necesitățile de zi cu zi până la cea mai înaltă aspirație a omenirii. Arhitectura se străduiește să răspundă mai multor nevoi umane de bază (protecție împotriva vremii, siguranță generală, adăpost pentru oameni, bunuri, activități etc.), dar aspiră totodată să ofere un sens profund prin gesturi (exprimă sinele, creează identitate, un sentiment de apartenență la un loc / comunitate, memorie etc.).

2. Materialitatea sa. Una dintre caracteristicile principale ale arhitecturii este că e tangibilă, materială, fizică, solidă. Este strâns legată de substanță, de materie. Scopul său principal este acela de a deveni construcție. Prin urmare, arhitectura nu poate fi abstractă, chiar și în unele dintre reprezentările sale utopice. Se naște ca o proiecție mentală, înainte de prima linie pe hârtie (Kahn), dar chiar de la început este o proiecție a unei imagini simbolizând ceva real, ceva care intenționează să ajungă la o stare substanțială. Unii spun că are temperatură, textură, suflet, atmosferă, o viață proprie (Zumthor). Aici se află probabil o potențială sursă de conflict cu arta, care are capacitatea de a fi, uneori, abstractă sau doar o manifestare emoțională a creației.

3. Temporalitatea. Arhitectura este un produs al societății, purtând semne și semnificații ale unei epoci specifice, dar rezistă, de asemenea, în timp și comunică sensul ei peste veacuri. Ea acționează ca un martor și ca un vehicul al istoriei. Este atât fenomen, cât și numen (Kant). De asemenea, arhitectura bună are propriul timp încorporat. Durată proprie de percepție, datorită unui ambient specific. Uneori este o senzație de atemporal, uneori este o accelerare a duratei. Arhitectura poate încorpora timpul ca o extensie, dar și ca intensitate / emoție (Spinoza).

Peisajul este probabil cea mai dificilă noțiune de abordat în această discuție. În mod tradițional, este legată de natură (sau de extragere a unei anumite porțiuni din natură – Assunto), dar reprezentările mai recente au adus la lumină alte tipuri de peisaj: industriale, urbane, virtuale, sociale, politice. Într-un discurs arhitectural adecvat, putem vorbi despre amenajarea peisagistică, care este o ramură specială a designului urban. Dar nu este subiectul nostru al zilei.
Aș spune că, într-un fel, toate aceste înțelegeri sunt intercalate în experiența comună a ființelor umane prezente. Și că omul contemporan se confruntă cu mai multe prezențe simultane în toate aceste tipuri de peisaj și, probabil, multe altele. Acest lucru are, desigur, un impact chiar asupra definiției sinelui, până la limita schizofreniei.

Peisajul este, de asemenea, dual. Orice tip de peisaj este atât un produs (rezultatul fenomenelor naturale, al activității umane, al artei și al arhitecturii), cât și un decor, un sprijin pentru toate acestea. Un proces continuu de recreare a lui însuși. Și arta și arhitectura schimbă în mod constant valorile peisajului și inspirația, semnele și materialele, experiențele și semnificația. Inspiră, expiră.

Photo credit: Vladimir Nicula 

***

Producători Performance, Architecture and Landscape Symposium: WASP Studios și Asociația 4Culture

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Institutul Cultural Român, Europalia Arts Festival Romania

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Ordinul Arhitecților din România – Filiala București, Anuala de Arhitectura, Universitatea Națională de Arte București
Parteneri media: Radio România Cultural, Modernism, Revista Arta, Zeppelin, Feeder

*

*

Top