DaDans Project

Adresat în mod exclusiv dansatorilor profesioniști de dans contemporan, stagiul va dura 3 zile (28/29/30 iunie) a câte 4 ore de lucru/zi, între 10.30 și 15.00. În ultima zi cursul se va ține cu ușile deschise pentru public, pentru acei iubitori ai dansului care doresc să pătrundă pentru câteva ore dincolo de “produsul finit” pe care îl percep în timpul unui spectacol și să ia astfel parte la o fărâma din procesul de lucru și de creație.

La finalul cursului, atât dansatorii cât și privitorii își vor putea satisface curiozitatea legată de dans în general sau despre cei doi coregrafi, într-o sesiune liberă de întrebări și raspunsuri. În urma aplicațiilor trimise (CV și scrisoare de intenție), au fost selectați 20 de dansatori și intocmita o listă de așteptare cu alți 9.

Brice Mousset

Un talent versatil și având o carieră eclectică, Brice, originar din Franța, a studiat dansul și științele umane la Paris, dând creației sale o viziune multidimensională, concentrându-se asupra legăturii dintre starile emotive și mișcare.

În prezent stabilit la New York, creația sa culminează printr-un stil coregrafic de auto-exprimare unic, stil ce îi aduce recunoașterea pe plan internațional.

Fiind solicitat atât în Statele Unite ale Americii cât și în Europa, de către companii de dans și proiecte comerciale, Brice crede în îmbinarea armonioasă dintre artă, spectacol, poezie și eleganță, provocând în același timp depășirea limitelor corpului fizic.

Massimo Gerardi

Născut în Italia și în prezent stabilit în Germania, Massimo Gerardi este fondatorul Companiei SubsTanz.

De-a lungul carierei sale de dansator profesionist a dansat în coregrafii semnate de William Forsythe, Rui Horta, Jacopo Godani, Amedeo Amodio, Giuseppe Carbone, David Sutherland, Gregor Zollig, Antonio Gomes, Robert Poole, Jean Renshaw, Martin Stiefermann, Birgit Cullberg și Amanda Miller și a pus în scenă peste 15 spectacole de teatru/dans, printre care și Depeche//Dance, coregrafiat pentru Teatrul Odeon din București.

Având o viziune orientată catre interior, Massimo Gerardi propune prin stilul său eliminarea percepției de spațiu în care se întamplă actul artistic, uniformizarea trăirii mișcării indiferent că aceasta se consumă într-un cadru intim, într-o sală de repetiție sau pe o scenă, în fața unui public larg și găsirea acelei motivații sincere de a transmite un mesaj real prin atragerea privitorului către interiorul artistului mai degrabă decât a artistului către exterior.