Interviu cu Ludger Orlok – Contemporan de 35 de ani: Tanzfabrik Berlin, trecut si prezent
de Mara Nedelcu
În inima Berlinului, se găsește Tanzfabrik, centru de dans contemporan. De 35 de ani oferă spațiu de repetiții, producție, cercetare artistică și teoretică, antrenament avansat, educație continuă, ateliere și cursuri regulate. Bine-cunoscut pe scena de dans internațional ca o platformă de producție pentru dansul contemporan în toată diversitatea abordărilor lui coregrafice și performative.
În 2005, Tanzfabrik s-a internaționalizat și a intrat în rețeaua europeană apap (advancing performing arts project) pentru un schimb artistic mai larg și dezvoltarea unei baze financiare mai mari.
Din 2010, Tanzfabrik a crescut mai mult în Uferstudios. Născut dintr-o inițiativă privată, proiectul Uferstudios a transformat o arie de 10000 mp de hale industriale și birouri într-un spațiu de producție, prezentare și educație de dans. Pentru implementarea conceptului, Fundația Loteria Națională a alocat un sprijin financiar de 4.3 milioane de euro sub condiția unei perspective pe termen lung – a fost semnat un contract de chirie pe perioada de 25 de ani. Mai departe, directorul Uferstudios a reinnoit negocierile termenilor contractuali, fapt care a condus la actualul statut de contract de inchiriere pe o perioada de 198. 14 studiouri de dans, birouri, săli de seminar, o bibliotecă media cu toate facilitățile necesare așteaptă dansatorii și studenții în Uferstrasse. Despre dezvoltarea Tanzfabrik din ultimii 35 de ani l-am intervievat pe Ludger Orlok, responsabil de direcția artistică a centrului de dans din 2000 și membru al comitetului de directori.
Mara Nedelcu: În 2013, Tanzfabrik Berlin celebrează cel de-al 35-lea jubileu. 35 de ani de istorie a dansului scrisă în jurului studiourilor sale. Ce anume a condus în acele timpuri la fondarea Tanzfabrik ? Inițiativa s-a născut dintr-o viziune sau a fost mai degrabă evoluția naturală a unei scene a dansului în plină expansiune ? Ce rol a jucat contextul social și politic ?
Ludger Orlok: O fabrică abandonată era un peisaj obișnuit în Berlinul sfârșitului anilor ’70 și, astfel, pentru artiști era o inițiativă destul normală să o ocupe. Un rol foarte important în decizia asupra destinului clădirii din cărămizi din Berlin Möckenstraße a fost jucat de proprietarul însuși. Dr. Joachim Rust era în acea vreme gestionarul moștenirii Ullstein și încă reprezintă actualmente interesele fundației Axel-Srpinger în problemele moștenirii Ullstein*.
1978 este reprezentativ ca an fondator pentru Tanzfabrik și chiar mai departe. Peste tot în Germania și mai ales în Berlin, era un moment al mișcărilor politice alternative. Ceea ce a dus la constituirea ziarului alternativ de stânga Die Taz – astăzi unul din cele mai importante ziare berlineze – și începutul partidului ecologic Die Grünen și așa mai departe.
Acei ani sunt cunoscuți și ca fiind o fază foarte intensă pentru activiștii RAF – Fracțiunea Armatei Roșii, după moartea lui Baader-Meinhof în Germania. Erau vremurile unei noi revoluții, care, pe o parte, după mișcările din 1968, marcase primii pași în stabilirea unui stil de viață alternativ; însă, pe de altă parte, din păcate, a însemnat și creșterea violenței radicalilor de stânga.
Claudia Feest, unul din co-fondatorii Tanzfabrik Berlin, descrie grupul de fondatori ca dansatori ce se revoltau împotriva manierelor clasice și reglementărilor în dans, sportivilor, care erau dedicați artelor și alții, care aveau o experiență puternică în domeniul științei naturale. Toți au încercat să găsească o modalitate individuală și legată de corp să contrabalanseze protestul social. Inspirată din curentele de dans postmoderne de pe coasta de vest a Americii, în special improvizația de contact, și-a dezvoltat o muncă de cercetare, producție și educație cu un colectiv de artiști pe care l-a condus personal până în 1995 în Tanzfabrik din celebrul cartier al Berlinului, Kreuzberg.
Vremurile nașterii Tanzfabrik-ului sunt relevante în istoria modernă a dansului german pentru evoluția lor efervescentă. Tanztheater-ul Pinei Bausch din Wuppertal își câștiga faima și, în același timp, redefinea dansul în teatrele de stat. Între timp, în Berlin, unii din participanții scenei culturale și politice a dansului făceau posibile primele ediții ale festivalului Tanz im August. Într-un context mai larg, această dezvoltare este legată de idealurile și viziunile alternative ale scenei dansului din Berlinul anilor ’20, revitalizat apoi in anii ’60 după cel de-al Doilea Război Mondial.
MN: Cum poți descrie tranziția Tanzfabrik-ului de la un colectiv de dans la o școală de dans și locație pentru performance-ul de dans contemporan? Și cum a influențat în acest proces dezvoltarea scenei de dans din?
LO: Încă din primii ani compania Tanzfabrik a avut studio-ul plin de spectatori, care erau atrași de noutatea acelui fel de performance de dans. Odată cu dezvoltarea scenei performance-ului, popularitatea companiei a crescut și a fost nevoie de o nouă locație pentru a înlocui Studio-ul Moeckernstrasse. Astfel, spectacolele erau găzduite în Hallesches Ufer Theater (astăzi HAU nn.). În timp ce tot mai mulți coregrafi căutau spații și resurse pentru producțiile lor, Senatul Berlinului aloca din ce în ce mai multe fonduri pentru scena independentă, odată cu redistribuția celor deja existente pentru a finanța inițiativele nou-născute. După căderea Zidului Berlinului, s-au fondat locații ca DOCK11 și altele. Această dezvoltare a condus în anii ’90 la un nou concept financiar și o schimbare în structura subvențiilor pentru scena culturală locală. În 1995, Tanzfabrik a trecut printr-o schimbare structurală cauzată de tăierea subvențiilor cu 50%. Structura organizațională a fost modulată în funcție de diferitele tipuri de activități din Tanzfabrik: departamentul artistic, școala și nivelul conducerii. Din 2005, Tanzfabrik Berlin este parte a rețelei europene apap, devenind astfel un nume pe piața internațională.
MN: Colaborarea în Uferstudios a deschis un nou capitol pentru Tanzfabrik. Ce așteptări ai de la acest parteneriat?
LO: Împreună cu trei module universitare de studii de dans, Tanzfabrik a participat activ la fondarea și dezvoltarea Uferstudios. Pe lângă a juca rolul de administrator pentru două din studio-uri, unul dintre fiind a doua locație de prezentare din zonă, Tanzfabrik este și principalul acționar al Uferstudios GmbH. Prin urmare, este responsabil de dezvoltarea progresivă a proiectului sub conceptul unui parteneriat pentru câteva instituții de dans. Această diversitate este esențială pentru Uferstudios și trebuie să beneficieze de sprijin și protecție, la fel ca Tanzfabrik în dezvoltarea sa ca producător și patron al dansului și performance-ului.
MN: Care este situația financiară actuală a Tanzfabrik și cât de importantă este rețeaua internațională în acest aspect?
LO: Chiar și în ziua de astăzi nu există resurse financiare fixe disponibile nici pentru colaboratorii noștri din departamentul de producție artistică și program de rezidențe (spre exemplu, directorul artistic, managerul de producție, managerul tehnic, responsabilul de PR), nici pentru fonduri de producție și rezidențe complete cu spațiu de studio gratuit și sprijin financiar pentru artiștii în rezidență. Rețeaua europeană apap face posibilă disponibilitatea unui apartament pentru artiștii invitați. Vizibilitatea internațională a Tanzfabrik crește. 28.000 de euro pot fi oferiți direct artiștilor de către proiectul EU Cultura pentru a le sprijini proiectele.
*Din Kreuzberger Chronik, extract, ediția 130, Septembrie 2011
” …Grandoarea trecutului a fost pierdută în război, dar Dr. Hans Joachim Rust și executorii lui Heinz Ullstein au reușit să obțină în 1976 dreptul de proprietate pentru clădirile de pe Möckernstraße, în scopul de a îndeplini ultimele dorințe ale decedatului. Heinz Ullstein, un moștenitor al faimoasei familii de editori, dar și un actor pasionat și regizor de teatru, a fost singurul membru al familiei care nu a fugit de naziști. Heinz s-a căsătorul cu fiica regizorului, scriitorului și regizorului de teatru Ernst Gettke. Persecutat de naziști și pus să curețe pe timp de noapte garnitura S-Bahn, Ullstein a supraviețuit numai cu ajutorul prietenilor care l-au ascuns.
Conform ultimului său testament, Heinz Ullstein și-a oferit moștenirea în favoarea „actorilor în nevoie”. Executorul și Fundația Axel Springer i-au dat casei numele regizorului de teatru Gettke și a început în anii ’70 să realizeze studio-uri și instituții culturale în etajele fabricii. Galeria Dümmen s-a mutat la parterul unei vile prestigioase, unde singurul locatar era majordomul. În curțile din spate s-au mutat artiștii, agenții de publicitate, arhitecți, astrologi, dansatoare din buric, înotători, studenți și comunități rezidențiale alternative. De treizeci de ani, Kreuzberg Tanzfabrik este localizată pe două etaje din vechea clădire a fabricii…”
In the heart of Berlin one will find the Tanzfabrik, center for contemporary dance. Since 35 years it offers space for rehearsals, production, artistic and theoretic research, advanced workout, further education, workshops and regular classes. It is also well known within the international dance scene as a production platform for contemporary dance in all of its diversity of choreographic and performative approaches.
In 2005, Tanzfabrik went international and joined the European network apap for a broader artistic exchange and the development of a larger financial base. Since 2010, Tanzfabrik grew bigger in the Uferstudios. Born out of a private initiative, the Uferstudios project transformed an area of 10000 sq m. of industrial halls and offices in a space for dance production, presentation and education.
For the concept’s implementation the national Lottery Foundation allocated a financial support of 4.3 million euros under the conditions of a long term perspective- initially it was signed a 25 years rent contract. Later on the Uferstudio’s director renewed the negotiations of contractual terms, fact that leaded to the current status of a 198 years lease contract. 14 dance studios, offices, seminar rooms, a media library with all required facilities are waiting for dancers and students and spectators in Berlin Uferstrasse.
About the development of the Tanzfabrik in the last 35 years we interviewed the artistic director, Ludger Orlok. He joined the Tanzfabrik in 2000 as head of production for the dance festival Tanznacht Berlin at its first edition. In the following years he coordinated more and more artistic projects in Tanzfabrik to become in 2007 in charge with the artistic direction of the dance centre and member of its board of directors.
Mara Nedelcu: In 2013 Tanzfabrik Berlin is celebrating its 35th Jubilee. There are 35 years of dance history written around its Studios. What led back in those times to the foundation of the Tanzfabrik? Was the initiative born out of a vision or was rather the natural evolution of a booming dance scene? Which role did the social and political context play?
Ludger Orlok: A deserted factory floor was a usual Berlin landscape in the late 70s and so for the artists it was a pretty normal initiative to occupy it. A very important role in deciding the faith of the bricks building in the Berlin Möckenstraße played the owner himself. Dr. Joachim Rust was during those times the manager of the Ullstein legacy and is still nowadays representing the interests of the Axel Springer Foundation in Ullstein legacy matters *.
1978 is representative as a founding year for the Tanzfabrik and even beyond. All around Germany and particularly in Berlin there was a time of rising for the alternative political movements. That led to the founding of the left oriented alternative newspaper die taz, today one of the most important Berlin newspaper, as well as the kick-off for the ecological party Die Grünen and so on.
Those years were also known to be a very intense phase for the activists of the RAF-Red Army Fraction after the death of Baader – Meinhof in Germany. There were times of a new revolution which, after the 1968’s movements, was marking the first steps in establishing an alternative lifestyle but on the other hand, unfortunately, also the increase of left wing radical’s violence.
Claudia Feest, one of the Tanzfabrik Berlin co-founders, describes the group of founders as dancers, which were rebelling against the classical manners and dance regulation, sportsmen, which were dedicated to arts and some others, which hade a strong background in the field of natural science. All of them tried to find an individual and body related way to contra balance the social protest. Inspired by the post modern dance movements of the American west coast, especially the contact improvisation scene, she developed a work of research, production and teaching with an artists collective which she was personally running until 1995 in the Tanzfabrik in the famous neighborhood of Berlin, Kreuzberg.
The times of the birth of Tanzfabrik are relevant in the modern history of German dance for its effervescent evolution. Pina Bausch’s Tanztheater in Wuppertal was gaining its fame and in the same time was redefining the dance in state theaters. Meanwhile in Berlin, some of the participants of the dance cultural and political scene were making the first editions of the festival Tanz im August possible. In a broader context, this development is related to the alternative ideals and visions of the dance scene in the 20s in Berlin, revitalized in the 60s after WW II.
MN: How can you describe the transition of Tanzfabrik from a dance collective to a dance school and a venue for contemporary dance performance? And how did the development of the Berlin dance scene have an influence in this process?
LO: Already during its early years the Tanzfabrik company got the Studio venue full with spectators, who were attracted by the novelty of that kind of dance performance. Together with the development of the performance scene, the popularity of the company increased and it was need for a bigger venue to replace the Moeckernstraße Studio. And so the shows of the company were hosted in the Hallesches Ufer Theater (today HAU nn.). While more and more choreographs were looking for spaces and resources for their productions, the Senate of Berlin was allocating more funds for the independent scene, along with the redistribution of the already existed in order to finance new-born initiatives. After the fall of the Wall in Berlin, venues like DOCK 11 and others were founded. This development led during the 90s to a new financial concept and a change in the subventions structure for the local cultural scene. In 1995, Tanzfabrik was going through a structural change caused by a subventions cut of 50%. The organizational structure was modulated according to the different kind of activities in the Tanzfabrik: the artistic department, the school and the management level. Since 2005, Tanzfabrik Berlin is part of the European network apap (advancing performing arts project) and so it got stronger on an international market.
MN: The collaboration in the Uferstudios opened a new chapter for Tanzfabrik. What expectations you have from this partnership?
LO: Together with the three university dance study modules, the Tanzfabrik actively participated to the founding and development of the Uferstudios. Besides playing the role of administrator for two of the studios – one of them the second biggest presentation venue in the area – the Tanzfabrik is also the main shareholder of the Uferstudios GmbH. Therefore it is responsible for the further development of the project under the concept of a partnership for several dance institutions. This diversity is essential for the Uferstudios and has to benefit of support and protection as well as Tanzfabrik in its development as a producer and patron of dance and performance.
MN: What is the financial situation of the Tanzfabrik today and how important is the international networking in this matter?
LO: Even today there are still not fix available financial resources either for our collaborators of the artistic production department and residency program (for example artistic director, production manager, technical manager, PR responsible) nor for production funds and full residencies with free studio space and financial support for the artists in residency. The European network apap makes it possible to have an apartment available for our guest artists. The international visibility of Tanzfabrik is growing. 28.000 euro out of the EU Cultura project can be directly offered to the artists to support their projects.
*From Kreuzberger Chronik, extract, edition 130, September 2011
„… The grandeur of the past was lost in the war, but Dr. Hans Joachim Rust, the executors of Heinz Ullstein, manage to obtain in 1976 the property of the buildings on the Möckernstraße in order to fulfill the last wishes of the deceased. Heinz Ullstein, a sun of the famous publishing family, but also a passionate actor and theater director, was the only member of the family, who did not flee from the Nazis. Heinz married the daughter of the writer, director and theater director Ernst Gettke. Persecuted by the Nazis and reassigned to clean the S-Bahn garniture by night, Ullstein survived only with the help of friends who hid him away.
According to his last will, Heinz Ullstein offered his heritage in favor of “actors in need”. The executor and the Axel Springer Foundation gave the house the name of the theater director Gettke and started in the seventies to set up studios and cultural establishments in the factory floors. To the ground floor of a prestigious villa moved the gallery Dümmen, the only inhabitants of the villa was his butler. In the backyards moved in the artists, an advertising agencies, architects and “astrologers and belly dancers, swimming diving, students and alternative residential communities”. Since thirty years, the Kreuzberg Tanzfabrik is located on two floors in the old factory building…. „
